Scris de Silviu Marin
Foto: FreeDigitalPhotos.net
Statistici ingrijoratoare
Studii recente au demonstrat ca aproximativ 50% dintre barbatii cu burta (au tesut adipos centralizat in jurul taliei) chestionati din Statele Unite ale Americii, cu varsta medie de 44 de ani, au un risc de fatalitate aproape triplu, comparativ cu persoanele care sufera de obezitate „standard” (dispunerea de tesut adipos la modul generalizat). De exemplu, acestea prezinta o medie de 2,34 de ori mai mare, dar care il surclaseaza pe cel muscular. Cercetarea a fost realizata pe criterii si esantioane atat variate, cat si exhaustive de rasa, etnie, gen, arbore genealogic, profesie si stil de viata.
Mai mult, obezii evidenti prezinta o masa musculara sporita, pe cand la cei „centrali”, situatia se prezinta exact invers, respectiv la extremitati, unde musculatura este aproape inexistenta. De asemenea, s-a ajuns la concluzia ca nu exista o incidenta mai mare sau mai mica a obezitatii „centrale”, cel putin nu in functie de gen, precum nici in cazul celei „standard”.
Grasimea viscerala, adica cea de pe burta, este periculoasa pentru ca se depune in jurul organelor interne si poate sa declanseze probleme hormonale ce duc la boli de inima, diabet si alte afectiuni majore. Potrivit statisticilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, 17 milioane de oameni mor anual din cauza afectiunilor cardiovasculare, iar Romania se afla pe locul patru in lume in ceea ce priveste mortalitatea determinata de acestea.
Necesitatea unei studieri amanuntite
Cercetatorii principali ai fenomenului, cardiologii Francisco Lopez – Jimenez si Karine Sahakyan, din cadrul clinicii „Mayo” din Rochester, statul Minnesota, s-au axat pe studierea amanuntita a rapoartelor cu privire la rata incidentala a obezitatii „standard” si/sau morbide, respectiv pe teritoriul SUA, si au cautat cu precadere subgrupa obezilor „centrali”, reinterpretandu-le raportul talie–sold (WHR).
Mai departe, grasimea viscerala este una de tip cu mult mai activ decat restul, eliberand hormoni specializati si accelerand procesul inflamatoriu, rezultand atat o probabilitate mai mare de atac coronarian, cat si o rezistenta sporita la insulina. Iar, in contrast direct, o masa musculara bine cultivata poate fi foarte benefica starii generale de sanatate a pacientului, asemeni unei diete stricte, desi relatia dintre intensitatea activitatii sportive cotidiene si mentinerea unei diete (pe baza de fibra, de exemplu), in raport cu obezitatea „centrala”, nu este pe deplin lamurita, dupa cum reiese din declaratiile cercetatorilor anterior mentionati.
Alte studii sugereaza inclusiv o legatura relativ directa intre acest tesut adipos si presiunea sanguina, si colesterolul de tip LDL sau „rau”. Studii genetice amanuntite sunt implicit solicitabile in aceasta directie pentru ca, dupa cum s-a mai demonstrat, arborele genealogic al unei persoane poate fi uneori hotarator in privinta probabilitatii aparitiei obezitatii „centrale”. Stilul de viata joaca bineinteles un rol foarte important, iar aici intervin atat studiile micro- si macrosociale, cat si aprofundarea indexului mancatului sanatos (HEI).
O situatie oarecum ironica
Acum, obezitatea la greutate normala, asa-numita „obezitate centrala”, inseamna o relatie directa intre un IMC (indexul masei corporale) normal, si un WHR ridicat. Ironia situatiei face insa ca o persoana normala, din punct de vedere al greutatii sale in raport cu inaltimea proprie, sa fie la fel de predispusa la diverse atacuri ale sistemului circulator si/sau la diabet precum ar fi una obeza „standard”. Cu alte cuvinte, calcularea si considerarea benefica a IMC-ului mediu nu da rezultatele scontate intotdeauna. Dimpotriva, trebuie lucrata proactiv mai ales structura musculara a corpului pentru redistribuirea echitabila a surplusului adipos din jurul taliei, mai ales pe fese si picioare, zone considerate drept propice pentru astfel de depuneri protectoare.
Un calcul simplu, dar obligatoriu
In incheierea studiului, in baza recomandarilor universale ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii, respectiv de calculare a IMC-ului mediu, cei doi cercetatori adauga necesitatea calcularii WHR-ului de catre medicul curant fiindca, in functie de acesta, se poate stabili cu exactitate predispozitia pacientului la obezitate „centrala”.
Descoperirile recente in domeniu au fost prezentate atat in cadrul unui interviu luat de catre dr. Stephen Kopechy pentru saitul clinicii „Mayo”, cat si ca preambul al intrunirii anuale a Societatii Europene de Cardiologie, din 27 august a.c., unde dr. Lopez – Jimenez si Sahakya si-au citit declaratiile asupra studiului lor.
