In contextul Zilei Internationale a Copilului – 1 iunie, UNICEF in parteneriat cu Camera Deputatilor si alaturi de Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice a lansat publicatia „Starea copiilor lumii 2013 – Copiii cu dizabilitati”.
Conform raportului, copiii cu dizabilitati au cele mai mici sanse sa beneficieze de educatie, sanatate si protectie. Ei sunt printre cei mai expusi la violenta, abuz, exploatare si neglijare mai ales daca sunt ascunsi sau izolati in institutii din cauza stigmatului social si a costurilor financiare pe care le implica ingrijirea lor.
Foto: FreeDigitalPhotos.net
Copiii cu dizabilitati sunt discriminati
Copiii din familii sarace au sanse reduse sa mearga la scoala din comunitate sau sa beneficieze de servicii de sanatate, dar acei copii care traiesc in saracie si au o dizabilitate au sanse si mai mici sa beneficieze de aceste drepturi fundamentale. Genul este o cauza importanta de discriminare, fetele cu dizabilitati au sanse mai mici decat baietii sa primeasca hrana adecvata si ingrijire.
„Modernizarea cadrului legal referitor la drepturile copiilor cu dizabilitati si integrarea lor in societate reprezinta unul dintre punctele principale ale Parteneriatului pe care Camera Deputatilor il are incepand din acest an cu UNICEF. Vom depune toate eforturile pentru ca legislatia romaneasca sa se alinieze la standardele ONU si la standardele politicilor publice europene stabilite prin Strategia Europeana privind Dizabilitatea”, a declarat Valeriu Zgonea, Presedintele Camerei Deputatilor.
Publicatia Starea copiilor lumii 2013 – Copiii cu dizabilitati subliniaza modul in care societatile pot integra copiii cu dizabilitati deoarece, atunci cand acestia fac parte din societate, toata lumea are de castigat. De exemplu, educatia incluziva largeste orizontul tuturor copiilor oferind in acelasi timp oportunitati copiilor cu dizabilitati sa aiba o viata mai buna.
Mai multe eforturi in ceea ce priveste integrarea copiilor cu dizabilitati contribuie la diminuarea discriminarii care ii impinge la marginea societatii. Discriminarea pe fondul dizabilitatii este o forma de opresiune, subliniaza raportul, aratand ca deprivari multiple duc la excluderea acestor copii.
Serviciile sociale si de protectia legala sunt cruciale pentru dezvoltarea copiiilor cu dizabilitati
Undeva in lume, unui baietel i se spune ca el nu se poate juca pentru ca nu poate merge, iar unei fetite ca nu poate invata pentru ca nu vede. Acest baietel are dreptul sa se joace, iar fetita are dreptul si poate sa invete sa citeasca. Cu totii vom beneficia atunci cand toti copiii pot citi, invata si isi pot construi in acest fel viitorul.
„Ne propunem ca atunci cand mergem pe strada sa nu mai vedem pe nimeni intorcand capul in cealalta parte atunci cand vede un copil cu dizabilitati. Cu totii, institutii, societate civila si comunitate, trebuie sa continuam efortul inceput pentru a-i integra in societate. De multe ori, unii dintre ei sunt adevarate modele de viata pentru noi, luptatori care nu se lasa invinsi de boala, dizabilitate sau respingerea celor din jur”, a declarat Mariana Campeanu, Ministrul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice.
Conform publicatiei „Starea copiilor lumii 2013 – Copiii cu dizabilitati”, atunci cand societatea observa mai intai dizabilitatea si nu copilul, societatea pierde ce are acesta de oferit. Din nefericire, pentru multi copii cu dizabilitati, excluziunea incepe din primele zile de viata, atunci cand ei raman fara certificat de nastere. Daca „nu exista” oficial, ei nu pot beneficia de serviciile sociale si de protectia legala care sunt cruciale pentru dezvoltarea si viitorul lor. Marginalizarea creste odata cu discriminarea.
Masuri pentru protejarea drepturilor copiilor cu dizabilitati
„Pentru ca toti copiii cu dizabilitati sa fie inclusi, ei trebuie sa aiba certificat de nastere, sa mearga la scoala, la doctor si sa se tina cont de ei in viata de zi cu zi. Atat copiii cu dizabilitati, cat si comunitatile din care fac parte ar beneficia daca ne-am concentra pe ce pot realiza acesti copii – pe abilitatile si potentialul lor”, a declarat Sandie Blanchet, Reprezentantul UNICEF in Romania.
„Romania a facut progrese in ceea ce priveste protejarea drepturilor copiilor cu dizabilitati, dar mai sunt multe de facut astfel incat acestia sa se poata juca si sa mearga la scoala alaturi de ceilalti copii, sa beneficieze de servicii de sanatate si protectie adecvate, sa-si poata implini visele. Un prim pas in acest sens, este ratificarea Protocolului aferent Conventiei Privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati si extinderea la nivel national a modelelor de buna practica care si-au dovedit eficienta”, a completat Sandie Blanchet.
La nivel international exista putine date exacte in ceea ce priveste numarul copiilor cu dizabilitati, a tipurilor de dizabilitati pe care le au acestia si despre modul in care le afecteaza viata. Drept rezultat, putine guverne au un ghid eficient pentru alocarea resurselor pentru a sprijini copiii cu dizabilitati si familiile lor.
In Romania exista aproximativ 700.000 de persoane cu dizabilitati
O estimare globala din anul 2004 arata ca 93 de milioane de copii – sau unul din 20 de copii cu varsta pana la 14 ani – au o dizabilitate moderata sau severa. Familiile care au copii cu dizabilitati se confrunta cu costuri de trai mai ridicate si pierd oportunitati de a obtine venituri.
La sfarsitul anului 2012 statisticile aratau ca in Romania exista aproximativ 700.000 de persoane cu dizabilitati, 97,5% traind in propriile familii sau independent, iar 2,5% sunt persoane asistate in institutiile rezidentiale publice, de tipul centrelor de ingrijire si asistenta.
Raportul cere guvernelor sa ratifice si sa implementeze Conventia cu Privire la Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati si Conventia Privind Drepturile Copilului, precum si sa sprijine familiile astfel incat acestea sa poata acoperi costurile ingrijirii copiilor cu dizabilitati.
De asemenea, raportul cere masuri pentru a lupta impotriva discriminarii in randul publicului larg, a factorilor de decizie si a furnizorilor de servicii esentiale cum sunt cei din sistemele de educatie si sanatate. Totodata, publicatia subliniaza importanta implicarii copiilor si adolescentilor prin consultarea lor in ceea ce priveste dezvoltarea si evaluarea programelor si serviciilor menite sa ii sprijine.
Incluziunea sociala a copiilor cu dizabilitati este posibila, subliniaza raportul, dar cere mai intai o schimbare de perceptie, o recunoastere a faptului ca toti copiii au aceleasi drepturi, ca pot fi agenti ai schimbarii si ca pot hotari pentru ei insisi, ca parerile lor trebuie auzite si incluse in politici publice si programe si nu sunt doar beneficiari ai caritatii.
