Foto: libhumanitas.ro
Am fost zilele trecute intr-o librarie dintr-un mall din Bucuresti si mi-a cazut intamplator in maini o carte mica si subtirica, intitulata “Edward. Jurnalul unui hamster 1990–1990”, aparuta la editura Humanitas.
Nu m-am putut abtine sa nu o rasfoiesc, mai ales ca sunt mandra posesoare a unui hamster pitic de mai bine de trei luni. Asa ca am citit mai intai descrierea de pe coperta, care m-a atras si mai mult ca sa citesc jurnalul micului animal: „Avem de-a face cu o opera extraordinara: meditatii profunde cu privire la natura captivitatii si la suflet, impletite cu banalitati mistuitoare ale vietii de zi cu zi, ilumineaza micile pagini ale documentului. Edward destrama textura blazarii si ne sileste sa discutam despre imboldul care-l face pe oricare dintre noi sa puna tocul pe hartie. Scurta lui viata se infatiseaza pe de-a-ntregul aici, dar cu siguranta ca vocea lui va avea ecou si in secolele care vor urma”.
Citind jurnalul hamsterului Edward, mi-am dat seama cat de important este micul univers pe care il cream pentru animalutul nostru si cat de firava poate fi viata lui. Mi-am dat seama ca un animal de companie este mai mult de atat: el este o fiinta cu propriile ganduri si propriile trairi, care trebuie inteleasa si mai ales iubita de catre stapan. Iar acesta trebuie sa ii acorde toata atentia si sa nu uite ca pana si cele mai mici vietuitoare au sentimente si pot fi ranite la fel de usor ca orice fiinta umana.
Citind randurile scrise de Edward, m-am gandit automat la micul meu hamster si mi-am dat seama ca si el traieste aceleasi sentimente ca personajul din carte. Poate ca si el se satura sa faca giumbuslucuri doar pentru ca asa ne dorim noi, stapanii lui. Cu o determinare de care n-am crede ca poate fi in stare, micutul hamster explica de ce alege sa se joace pe rotita noaptea si de ce face toate lucrurile pe care alege sa le faca doar pentru el, si nu pentru ceilalti.
„Duminica, 4 mai. M-am hotarat sa folosesc totusi roata, insa numai noaptea, cand ceilalti dorm. O sa zgarii, o sa ma tarasc si o sa zgaltai cusca, doar ca sa-i enervez, ca sa le-arat ca n-am chef de giumbuslucuri – si ca daca fac ceva e pentru mine, nu pentru ei”, explica hamsterul Edward in jurnalul sau. Aceasta declaratie te pune pe ganduri, nu doar in calitate de stapan de hamster, ci si de posesor al oricarui tip de animal de companie, mic sau mare, cu blana, cu pene sau cu solzi. Pentru ca Edward are dreptate si toti trebuie sa intelegem ca pana si cele mai mici animale au dreptul la propria lor viata, ca au dreptul sa faca lucruri pentru ca asa isi doresc ele si nu pentru ca asa isi doresc stapanii lor.
Va recomand din tot sufletul cartea “Edward. Jurnalul unui hamster 1990–1990”. Cu siguranta veti invata multe din ea!
