Medicina naturista si ingredientele active

Foto: www.nativeremedies.com

Folosirea remediilor bazate pe plante a devenit o ramura bine determinata a medicinii moderne. Tratamentul bolilor pe baza de plante medicinale stimuleaza sistemul de aparare al organismului, insa nu toate organismele au aceeasi capacitate de autovindecare. De asemenea, medicina naturista nu functioneaza in anumite afectiuni si nu se potriveste tuturor. Citeste in continuare cum pot fi folosite plantele medicinale si ce ingrediente active contin ele, conform autoarei Anne Iburg in Dictionarul Dumon de remedii naturiste. (2008, editura Allfa).

Plantele medicinale sunt folosite mai des in combaterea tusei si a racelii obisnuite. Menta si salvia, precum si laptele fierbinte cu miere, sunt binecunoscute remedii cadnice impotriva acestor neplaceri. Florile de tei si de soc sunt folosite in mod traditional pentru scaderea febrei. Totusi, bolile lungi care nu dau semne de remediere necesita un control medical. Problemele digestive, de rinichi, de inima, nervozitatea, raspund de asemeni bine la tratamentul cu plante.

Ingrediente active importante

Folosirea plantelor medicinale continua sa fie introdusa cu prudenta in medicina moderna, bazata pe dovezi, si doar atunci cand compusii activi pot fi identificati deoarece efectele compusilor izolati nu vor fi identice cu efectele plantei ca intreg.

Uleiurile volatile sunt considerate peste 100 de substante separate, avand insusiri comune: efect anti-inflamatoriu pentru pielea iritata, faciliteaza expectoratia, sunt diuretice si anti-convulsive si au efect tonic asupra stomacului, intestinelor, ficatului si vezicii biliare. De exemplu, semintele de secara contin uleiuri volatile.

Alcaloizii este un grup de agenti puternici, cunoscuti si sub numele de „toxine curative”. Un alcaloid binecunoscut este atropina, care se gaseste in concentratii mari in belladonna (matraguna) – 0,5 mg din acest compus psihoactiv sunt suficiente pentru a cauza agitatie psihomotorie, confuzie, logoree si puternice atacuri de furie. In general, alcaloizii au efecte vasoconstrictive, excitante si anticonvulsive.

Principiile amare dau un gust acid plantelor. Aceste substante se impart in trei grupe care faciliteaza producerea sucului gastric, are efecte tonice sau antuseptice, stimuleaza secretia in intestine, ficat si vezica biliara, stimuleaza digestia si functiile cardiovasculare. De exemplu, gentiana contine principiii amare.

Flavonidele reprezinta un grup foarte mare de compusi ai plantelor cu structuri chimice similare, existand peste 5.000 diferite.

Taninii sunt compusi din plante care pot fixa proteinele in piele sau in membrele mucoase, asigurandu-le o rezistenta ridicata. De exemplu, frunzele de mure contin taninuri.

Glicosidele au o trasatura comuna: se pot descompune prin hidroliza (in prezenta apei) sau prin enzime. De exemplu, digitalina continuta de degetelul-rosu are puternice efecte cardiace.

Silicele (acidul silicic in forma cristalina) asigura un tesut conjunctiv, par si unghii sanatoase. In doze mari, acidul silicic este diuretic.

Saponinele lichefiaza mucusul si inlesnesc expectoratia. Au efect antibiotic, revigoreaza sistemul imunitar si au o compozitie similara cu a glicosidelor.

Mucilagiul este un tip de substanta bogata in carbohidrati, se poate umfla in apa, are o consistenta subtire sau cleioasa si efecte linistitoare.

Uleiurile de mustar tin de categoria uleiurilor volatile, au un gust picant, stimuleaza tractul gastrointestinal si sunt antibiotice puternice.

Vitaminele din grupul B joaca un rol cheie in metabolizarea energiei, provitamina A stabilizeaza sistemul imunitar al organismului si favorizeaza regenerarea celulelor, iar vitamina C contribuie la revigorarea sistemului imunitar.

Substantele minerale, cum ar fi potasiul (e diuretic), calciul, magneziul (importante pentru metabolizmul oaselor), fac parte si ele din lista ingredientelor active continute de plantele medicinale.

Diverse intrebuintari ale plantelor medicinale

• Uleiuri – trebuie preparate in cantitati mici si pastrate in sticle opace; se folosesc in primul rand pentru uz extern.
• Pudra – plante uscate pisate, care trebuie luata doar intern pentru o actiune rapida a ierburilor; altfel, pudra din ierburi se poate adauga la diferite alifii si paste pentru uz extern.
• Tinctura – extrase cu alcool obtinute de regula prin amestecul de alcool (sanitar, rachiu, vodka, alte bauturi spirtoase) cu plante proaspete.
• Decoct – se prepara prin fierberea lenta a plantelor in apa; lasa la infuzat maximum 10 minute, apoi strecoara.
• Infuzie – toarna apa fierbinte peste plante si lasa la infuzat maximum 10 minute, apoi strecoara si indulceste.
• Extractie la rece – planta medicinala se acopera cu apa rece si se lasa la inmuiat o zi pentru a extrage constituentii activi.
• Suc – se obtine din plante proaspete prin stoarcerea fructelor, frunzelor sau a radacinilor.
• Sirop – solutie groasa, obtinuta din sucuri sau preparate din ierburi facute cu apa sau vin, si ingrosate prin adaugare de zahar si fierbere.
• Alifii – uleiul medicinal se incalzeste si se ingroasa cu grasime de oaie (lanolina) si ceara de albine.
• Bai – ierburile sau extrasele din ierburi diluate mult cu apa fierbinte; folosite pentru relaxare si alinarea durerilor.
• Bai de abur (inhalatii) – substantele volatile se pun in vaporii de apa care se ridica dintr-o baie fierbinte ce contine anumite ierburi sau extrase din ierburi; folosite pentru a vindeca afectiuni respiratorii si in ingrijirea pielii.
• Impachetari umede si cataplasme – cele calde se folosesc pentru a usura durerea sau tensiunea msuculara sau bolile de piele, iar impachetarile in tifon umed impregnat cu tincturi creeaza un efect de racorire (diminueaza durerile asociate cu hematoame, arsuri usoare sau inflamatii).